Te-ai intrebat vreodata cum ar fi sa stai de vorba cu pamantul pe care il calci? Cata istorie poarta in el...cata durere, fericire si implinire pot fi inscrise intr-un petic de pamant.
Eu am stat de vorba cu nisipul de sub picioarele mele... Mi-a spus atat de multe si vreau sa impartasesc si cu voi lectiile pe care le-am invatat.
Un firicel de nisip mi-a spus asa:
Un firicel de nisip mi-a spus asa:
- Eu am purtat greutatea unui copil..ei! nu mare greutate,a fost o joaca. I-am simtit pulsul copilariei,al inocentei, al dependentei de parinti. A stat un timp la joaca si cu manutele lui a modelat un castel. Dupa ce a observat "capodopera" care a iesit din mana lui, a chicotit si a fugit la mama lui sa-i arate si ei minunea... M-am bucurat si eu impreuna cu ei. Pentru mine e o bucurie sa porti in spate un copil.
Un alt firicel de nisip, imbatranit de atatea zile mi-a spus:
-Eu am purtat asupra mea sute de studenti... Dar nu sunt amarat chiar daca sunt batran, pentru ca de la fiecare am invatat cate ceva... Un student m-a udat cu o lacrima... de la el am invatat ca atunci cand ti-e sufletul impovarat e bine sa e descarci pe umarul unui prieten, pe umarul lui Dumnezeu si de ce nu pe umarul unui firicel de nisip..
Alt student a venit intr-o zi in acest parculet unde esti si tu acum...era plin de energie si foarte fericit, molipsea pe oricine venea in contacat cu el..-de la acesta am invatat ca viata e cu adevarat frumoasa si merita traita..
Intr-o zi cand campusul era pustiu si gol, cand nu ma asteptam sa mai vina cineva, a aparut o fosta studenta care trecuse si ea prin scoala asta. Si-a asezat patura pe nisipul cald si a lasat asupra mea greutatea unei carti -de la ea am invatat ca a termina scoala nu e echivalent cu a inceta sa mai inveti. Ca viata e o scara cu trepte pe care se merita sa le urci...sa urci treapta cu treapta si sa te opresti din cand in cand pentru a invata la fiecare treapta lucruri noi...
-Si ce sa vezi draga fata,imi spuse firicelul, intr-o zi a venit la mine un student abia tarsaindu-si picioarele...era atat de suparat pentru ca tocmai se despartise de prietena lui...l-am lasat sa-si verse tot focul...De la acest student am invatat ca e mai bine sa pui capat unei relatii decat sa o continui pentru ca mai apoi suferinta va fi traita la o intensitate mai mare.
- I-am purtat pe toti in spate si inca mai traiesc. E placut sa porti poveri!
Cand tocmai ma pregateam sa plec, o pietricica vine la mine si oarecum revoltata ca i-am ignorat prezenta, imi spune:
- Hei...stai putin nu pleca! Pe mine nu ma intrebi nimic? Eu stiu mult mai mult decat confratii mei mai mici. Eu sunt pe aici inca de cand s-a facut scoala. Ia spune-mi ce vrei sa stii?-ma ademani pietricica...Cunosc totul despre toti. Sa nu imi spui ca nu esti curioasa...asa doua vorbe ca intre fete!
I-am spus ca nu ma intereseaza nimic, ca nu este nevoie sa ma impovarez cu lucruri care nu ma ajuta.S-a incruntat la mine si a dat sa plece. Am oprit-o eu de data asta:
- Stai pe aproape caci va veni o zi cand vei da marturie..atunci vei putea vorbi. In acea zi multe pietre vor prinde glas.. Insa eu sper ca ceea ce vei spune tu sa fie de bine. Si te sfatuiesc sa stergi din fisierul memoriei tale tot ce e rau si toate greselile pe care le-ai vazut la altii...
A plecat pietricica... Nu stiu ce a inteles ea din ceea ce i-am spus...dar..asa e viata, asemanatoare cu aceasta ilustratie: trecem prin scoala, prin mai multe locuri si inevitabil vom plec de acolo cu un bagaj.
Intalnim oameni care impartasesc cu noi cunostinte pe care ei le-au acumulat intr-o viata. Vom intalni alti oameni care ne vor impartasi experientele vietii lor sau sfaturi care, daca alegem sa le urmam se vor dovedi un mare castig...
Insa tu alegi ce va contine bagajul tau; pentru ca tot aici vei constata ca exista oameni cu greseli, cu slabiciuni. Esti ispitit sa te asemeni cu pietricica atotstiutoare care vroia sa ii molipseasca si pe altii cu veninul acumulat din greselile altora? Daca e asa atunci te avertizez ca vei iesi in pierdere.
Insa tu alegi ce va contine bagajul tau; pentru ca tot aici vei constata ca exista oameni cu greseli, cu slabiciuni. Esti ispitit sa te asemeni cu pietricica atotstiutoare care vroia sa ii molipseasca si pe altii cu veninul acumulat din greselile altora? Daca e asa atunci te avertizez ca vei iesi in pierdere.
Iti dau un sfat cititorule: vei ajunge cel mai bogat om daca vei alege sa treci prin viata aceasta asemenea firicelului de nisip..purtand poveri...poveri care in final se vor dovedi a fi cele mai mari binecuvantari!
