Am citit chiar in aceasta dimineata in Biblie, capitolul 5 al cartii Numeri. Nu este prima oara cand il citesc. Dar ori de cate ori dau peste versetele in care se vorbeste despre apa de gelozie, parca simt ca intru pe un taram fermecat. Seamana mai degraba cu un ritual vrajitoresc, la prima vedere. E o lectie importanta care se desprinde de aici. Si anume: chiar daca nu te stie nimeni si indiferent cat de mult incerci sa iti ascunzi neloialitatea fata de partener, odata si odata tot vei fi dat/a in vileag. Ar fii interesant sa mai existe si azi apele amare aducatoare de blestem. Si-ar mai face oare efectul? Oare ce puteri aveau acele ape amare? Preotul facea urmatorul amestec: lua apa sfanta intr-un vas de pamant si punea putin praf de pe podeaua din Cortul Intalnirii. Nu exista nicio licoare magica, nu praful acela care provenea din locul in care se manifesta prezenta lui Dumnezeu, avea putere in sine ci Dumnezeu era cel care descoperea pacatul. Iar aceasta era doar mijlocul prin care se descoperea. Apoi preotul trebuia sa rosteasca urmatorul blestem: " Domnul sa te faca sa ajungi de blestem si de urgie in mijlocul poporului tau, facand sa ti se usuce coapsa si sa ti se umfle pantecele, si apele acestea aducatoare de blestem sa intre in maruntaiele tale, ca sa ti se umfle pantecele si sa ti se usuce coapsa!"Numeri 5:21-22. Dureros blestem, nu-i asa? Femeia era sortita sa ramana stearpa pentru toata viata daca isi insela sotul... Iar daca nu era asa, daca motivul geloziei era neintemeiat, femeia avea sa aiba in continuare copii si nu era atinsa de blestem. Oare isi faceau efectul in fiecare ocazie? Cred ca da.... Azi nu mai exista ape amare aducatoare de blestem, nici pastorul sau preotul nu mai rosteste niciun blestem asupra ta, daca inseli. Metoda simpla la care recurge majoritatea, in caz de banuiala ca ar fi inselati de parteneri este divortul. Foarte putini il lasa pe Dumnezeu sa faca lumina in cazurile intunecate. Si adevarul este ca e destul de greu sa astepti o interventie din partea Lui. Altii aleg sa isi faca singuri dreptate, asa cum stiu ei mai bine,aplicandu-i partenerului diferite pedepse. Ca acum daca ea/el nu recunoaste ca inseala trebuie sa facem cumva sa recunoasca. Metoda aceasta, cu apa de gelozie era aplicata doar in cazul femeilor. Ar fi fost interesant sa existe si o metoda pentru barbati. Ce putea face o femeie in cazul in care avea banuiala ca sotul o insela? Cred ca pacatul ar fi fost pana la urma descoperit, indiferent cine insela pe cine.
Se recurge atat de usor la separare in ziua de azi ca si cand casatoria, institutia binecuvantata de Dumnezeu inca de la inceput, si-a pierdut valoarea odata cu trecerea timpului. Cu siguranta ca nu si-a pierdut valoarea, noi suntem cei care pierdem din valorile morale. Daca meditezi un pic la pasajul biblic care vorbeste despre gelozie, cel din capitolul 5 din Numeri, intelegi un lucru extraordinar. Daca il lasi pe Dumnezeu sa iti arate adevarul, El va scoate la iveala tot ce ascunde cel de langa tine. Da, poate ca nu este extraordinar sa afli ca partenerul te inseala, poate ca nu e extraordinar sa descoperi ranile adanci despre care nici nu stiai ca le poarta cu sine de ceva vreme.. Insa decat sa ai accese de gelozie, sa il pandesti, sa ii cauti in telefon, ca sa descoperi indicii ca te inseala, mai bine ai astepta interventia apelor amare.. Sau pana la apele amare, incearca sa descoperi tu singur ce se ascunde in spatele comportamentului cu tenta de a insela. Poate ajungeti la o solutie. Iar apoi, cine stie... poate apele amare se vor schimba in ape dulci.
.JPG)
