Niciodata cuvintele nu se pierd... fie ca le pastram in suflet, fie ca le asternem pe o foaie, ele raman imagazinate undeva. Cuvantul are puterea sa raneasca, sa ucida, sa aline, sa dea viata... Ele sunt ca niste sageti care niciodata nu dau gres in a ajunge la tinta.Cuvantul... prin Cuvant a fost creata lumea noastra... Dumnezeu a zis si s-a facut... O cugetare inteleapta spune asa:" Manuieste cu grija cuvintele deoarece au mai multa putere decat bombele atomice." Pearl Strachan
duminică, 22 aprilie 2012
Alegerea imi apartine
Mi-a fost teama sa fiu transparenta cu stancile asa ca am ales ciripitul pasarelelor si uneori spre nenorocirea mea am impartasit secretele mele vulpilor. Am vorbit uneori sufletelor-pereti dar ecoul sentimentelor mele a cazut ametit la pamant lovindu-se frontal de non- feedbak-ul lor. Am ales sa vorbesc si copacilor si parca ma ascultau profund dar tacut, o tacere care imi vindeca sufletul de nepasarea si indiferenta oamenilor pe care ii iubeam. Am ales sa risipesc margaritare porcilor dar a fost prea tarziu sa le mai smulg din gura lor. Si drept multumire s-au intors sa ma sfasie. Am ales sa torn putin balsam vindecator cu sincerul scop de a aduce vindecare unde inima sangera , fara sa astept ceva in schimb. Am ales sa ascult, sa ii ascult pe cei dornici sa imi impartaseasca bucuriile lor sau suferinta ascunsa a inimii. Am ales sa stau in preajma acelor suflete simple si modeste dar de o bogatie sufleteasca fara seaman. Am ales spre rusinea mea sa vorbesc la manie... dar am ales deasemenea sa leg acolo unde am facut rana. Am ales sa dau libertate sufletelor care au ocupat un loc special in inima mea. Am ales sa nu ii las in colivia inimii mele ci sa zboare, avand speranta ca poate intro zi se vor intoarce. Am ales sa iubesc natura cu chemarile ei de a lauda pe Creator. Si niciodata nu mi-a parut rau cand am raspuns chemarilor ei. Am ales sa uit tot ce mi-a umbrit bucuria. Am ales sa ii iert pe cei care si-au insusit dreptul de a alege in locul meu... Desi nu a fost usor. Am ales sa nu ma indoiesc de purtarea de grija a lui Dumnezeu chiar daca ceata indoielii se aseaza pe drumul meu. Am ales sa renunt la anumite dorinte nu ca un semn de resemnare ci am ales sa ma incred in El. Am ales sa ma opresc atunci cand am simtit ca e suficient.Am invatat in timp ca cel mai bun refugiu atunci cand dai de probleme, nu iti sunt prietenii ci Dumnezeu. Am ales si inca ma vad adesea pusa in fata acestei alegeri: sa pretuiesc fiecare suflet pentru ca Dumnezeu i-a creat pe copii Sai in mod unic. Si daca sunt valorosi in ochii Lui chiar cei mai dispretuiti dintre ei, sunt valorosi si pentru mine. Am ales sa nu imi pare rau de consecintele alegerilor mele ci sa am responsabilitatea de a le suporta. Am ales sa ascult sfatul celorlalti dar am invatat ca decizia imi apartine intotdeauna. Am ales sa ma rog pentru cei pe care ii iubesc fiind ferm convinsa ca niciodata aceste rugaciuni nu vor ramane fara raspuns. Aleg sa nu mai sufar daca lucrurile nu merg asa cum imi doresc eu.Aleg sa ma ridic oridecateori cad. Am ales ieri, aleg azi si voi alege maine. Nu intotdeauna alegerile mele au fost sau sunt corecte. Insa imi doresc ca El sa ma ajute sa fac alegerile cele mai bune. Si dorinta inimii mele esta ca intr-o zi sa am ocazia sa ma intalnesc cu El si sa ii multumesc pentru libertatea pe care mi-a dat-o, libertatea de a alege. Vreau sa strang zilnic un manunchi de alegeri corecte si sa fac un buchet frumos a carui parfum sa se rasfranga asupra celor din jurul meu...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu