Am visat, ca inainte sa pleci
Mi-ai lasat o scrisoare.
Si ai ascuns-o undeva...
Intr-un final, dupa multe cautari, am gasit-o.
Nu era asa de departe cum credeam:
O asezasei chiar langa inima mea...
Avea pagini multe, prafuite, ingalbenite
Trecuse timp si dor peste cuvinte...
Era intr-un plic sigilat cu ceara
Ceara ce purta amprenta ta,
O ceara amara, cu miros de scortisoara...
Cand i-am rupt sigiliul, mana imi tremura..
Mi-era teama sa nu frang vreo litera,
Sa nu strivesc vreun cuvant din dragostea ta...
Si am citit-o pe nerasuflate
Numai ca... litere n-avea...
Doar note muzicale si dor si lacrimi...
A fost cea mai frumoasa scrisoare
Pentru ca s-a nascut in acelasi timp cu fiinta ta.
Si-am citit mai departe...
Apoi sub ochii mei au rasarit cuvintele
Ai asternut pe coala toata viata ta...
Dar, ciudat...scrisoarea inca nu s-a terminat
Oare si-acum mai scrii la ea?
