In urma cu doua zile, pe data de 14 martie, am avut deosebita placere sa o sun pe mamica mea si sa ii spun "La multi ani", de ziua ei. Ma simt binecuvantata de Dumnezeu cu o mama ca ea. Nu cu usurinta ne-a crescut pe toti patru, pe mine si pe cei 3 frati ai mei. Fiecare mama face sacrificii pentru a-si creste si a-si educa copii cat mai frumos, asa cum a facut si mamica mea. Incepand cu cele mai fragede amintiri si pana azi, o vad tot timpul trebaluind de zor, uitandu-se pe sine si ingrijindu-se de noi, cei ai casei. Daca ar fi sa schimb ceva in acest tablou cu mama, ar fi sa o vad mai libera, avand mai mult timp pentru ea; asa as vrea sa o vad, macar acum cand a trecut peste chipul ei 62 de primaveri. Insa cred ca mamele nu mai au niciodata suficient timp pentru ele. O femeie care devine mama, isi va trece copii pe lista cu prioritati, iar pe ea se va trece in plan secund.
Ori de cate ori imi amintesc de ea, un zambet cald mi se asterne pe buze. Ma lupt si depun eforturi ca sa ii seman in blandete, in rabdare sau in bunatate. Mi se pare de neegalat in caracter. Are acel farmec si acea bunatate care te face sa te simti asa de bine in prezenta ei. Si mi-as dori sincer ca intr-o zi sa ajung sa ii seman. Stiu ca mi-ar prinde asa de bine sa fiu ca ea.
Imi trec pe dinaintea ochilor cateva clisee ale copilariei, ca si cand s-ar fi petrecut ieri. Imi amintesc de zilele de Sabat cand dormeam langa ea. Imi placea sa o ascult povestindu-mi de Domnul Isus. Parca o vad cu chipul ei zambitor, cu parul strans in coc cum imi soptea si imi mangaia parul:" Cand Domnul Isus a fost pe pamant, vindeca pe bolnavi, strangea copilasii la Sine... "Acesta era inceputul fiecarei povesti. Apoi continua sa imi spuna de David cand s-a luptat cu Goliat, de Lazar, de Zacheu si altii. Numai ca, de cele mai multe ori, eu reuseam sa aud doar introducerea si apoi adormeam in melodia frumoasa a soaptelor ei. Cand am mai crescut aveam acelasi obicei de a dormi la pranz impreuna, ne tineam de mana si vorbeam pana adormeam. Uneori, din cauza oboselii ea adormea mai repede ca mine. Iar eu stateam sa ii privesc chipul care purta zambetul pe care mi-l oferise inainte sa adoarma. Iar mie imi placea sa stau asa si sa ma satur de chipul ei. Uneori se intampla sa observe ca eu nu inchideam ochii. Din nou zambea si adormea la loc iar eu ma amuzam ca reusea sa adoarma atat de repede. Timpul a trecut, dar ea a ramas la fel de frumoasa, pentru mine ea este cea mai frumoasa. Imi place atat de mult ca port ochii ei caprui. Asa mi-a spus de cateva ori: "Cand eram ca tine, aveam ochii expresivi, asa cum ii ai tu." Da... mi-e draga mama si mereu imi va fi draga. La multi ani, mamico! Dumnezeu sa binecuvanteze truda dumitale si sa iti asculte rugaciunile arzatoare! Te iubesc!
