Popas la cruce

 A rasarit un soare trist ...
E zi de plans, de bocet si suspine
Plang fiicele Ierusalimului si nu se plang pe ele, ci pe Hrist ...




Ostasii impletesc cununa grea
Si fara mila spinii I se-nfig in tample,
Si picuri mari de sange se preling pe barba Sa ...




Norodul striga ca turbat
Si demonii venisera sa strige
Macar acum, macar acum sa biruie pe Mielul nepatat!




Se da porunca sa il bata...
Pilat invins si las isi spala mainile:
- Nu-s vinovat! Sangele Lui sa cada asupra voastra!




Si cerul se intuneca pe data
Urla natura, jeleau chiparosii, recunoscand pe Hrist
Numai ea nu-L stia ... nerecunascatoarea ceata!




Pe dealul Capatanii e tacere
Doar plansul Mariei se-aude ...
Iar Hrist priveste catre ea, uitand de propria durere...




Un nor intunecat si dens,
Acoperi indata crucea
Si se lasa durere si intuneric peste Univers ...




Si ingerii uitara sa mai cante ...
Iar Tatal cobori aicea jos la cruce
Dar intre El si Fiul, pacatul nu putea sa faca punte!



Un strigat sparse tacerea:
- Eli, Eli, lama sabactani ...
Tatal privea ... dar nu-i putea curma durerea



Un ultim strigat se-auzi
Un strigat pentru mine, pentru tine ...
Striga biruitor ca: " S-a sfarsit! " si-apoi muri ...

Un loc pentru El

Ma cheama acelasi Strain
Sa-i deschid ca sa intre?
Inauntru la mine e frig si suspin
Poate va fi vremea mai buna pe maine...


Stii ce-a spus?
Ca nu-i pasa de vreme
Poate fi cald sau vreme furtunoasa
Dezordine, curat ... doar vrea sa poposeasca!


La bataile Lui nu poti sta
Fie pleci, fie-I deschizi usa larg
Insa mie imi este rusine asa...
Cred ca voi scoate doar capul pe geam


In final m-a convins si-am iesit
Nu cu forta, ci cu tact si finete
Inainte sa intre, am stat si-am vorbit
Mai mult eu, El asculta cu blandete:


- Of, Strainule, nu-mi esti strain
Te cunosc, doar putin,este drept...
 Vrei sa intri? Stiu ca iti place un loc
As vrea  sa m-ajuti...
Sa-Ti ofer inima, locul pe care demult il astepti...

Ruga

E-n clocot intreaga-mi faptura
Un foc mocnit imi arde-n suflet...
Din sufletul arzand Parinte,
Scot frantura cu frantura ...
E focul care arde zgura, ce curata profund ...
Iar uneori un alt foc vine:
e focul ce manjeste albul pe care mi l-ai dat
Un foc ce nu Tu l-ai sadit.
Se intalnesc acolo-n centrul existentei mele, doruri:
Dorul de bine, de curat, de a trai frumos
Si cand sa zic ca sunt cu Tine,
In clipa urmatoare, Te-am tradat...
As vrea sa am o clipa care sa se transforme-n vesnicie
Iar clipa aceea sa fie-un inceput
Al unei vieti curate, parfumate, asemeni unei flori de iasomie
Mi-e dor sa Te-ntalnesc
Dar stiu c-asa nu pot ...
E prea murdara haina mea
Si cand se curateste o manjesc la loc.
Te rog, mai baga-ma odata in cuptor
Desi pripeste focul si ma doare
Eu stiu ca-i calea sigura spre vindecare!

In planul vesniciei

Desi m-ai cunoscut mai dinainte
Nu ai dat inapoi in planul vesnic.
In ciuda razvratirii si relelor cuvinte
Tu m-ai iubit pana la capat...



Ai asternut iubirea Ta duioasa
Pe fiecare fila a vietii mele,
Asemeni unui tata caruia ii pasa
Cu o dragoste ce urca dincolo de stele


In dorul Tau de a crea,
Ai modelat o unica fiinta
Si nu Te-ai intrebat daca voi asculta
Caci dinainte mi-ai promis o biruinta


Am fost ratacitoare si cuminte
Pierduta-n casa si gasita tot de Tine
Si chiar de-as fii cazuta-n neant
Tu ai veni si-acolo dupa mine



Ma-ntreb, de ce Iubire?
De ce ma cauti cu ardoare?
Ce vezi la mine...? Nu-s decat fir de praf
Un vas de lut cu inima inselatoare



Si chiar de-as intreba o vesnicie
Tot nu gasesc raspuns la intrebari
Si totusi o-ntrebare mai ramane vie:
Cum voi raspunde dulcei Lui chemari?