Ruga

E-n clocot intreaga-mi faptura
Un foc mocnit imi arde-n suflet...
Din sufletul arzand Parinte,
Scot frantura cu frantura ...
E focul care arde zgura, ce curata profund ...
Iar uneori un alt foc vine:
e focul ce manjeste albul pe care mi l-ai dat
Un foc ce nu Tu l-ai sadit.
Se intalnesc acolo-n centrul existentei mele, doruri:
Dorul de bine, de curat, de a trai frumos
Si cand sa zic ca sunt cu Tine,
In clipa urmatoare, Te-am tradat...
As vrea sa am o clipa care sa se transforme-n vesnicie
Iar clipa aceea sa fie-un inceput
Al unei vieti curate, parfumate, asemeni unei flori de iasomie
Mi-e dor sa Te-ntalnesc
Dar stiu c-asa nu pot ...
E prea murdara haina mea
Si cand se curateste o manjesc la loc.
Te rog, mai baga-ma odata in cuptor
Desi pripeste focul si ma doare
Eu stiu ca-i calea sigura spre vindecare!