Desi m-ai cunoscut mai dinainte
Nu ai dat inapoi in planul vesnic.
In ciuda razvratirii si relelor cuvinte
Tu m-ai iubit pana la capat...
Ai asternut iubirea Ta duioasa
Pe fiecare fila a vietii mele,
Asemeni unui tata caruia ii pasa
Cu o dragoste ce urca dincolo de stele
In dorul Tau de a crea,
Ai modelat o unica fiinta
Si nu Te-ai intrebat daca voi asculta
Caci dinainte mi-ai promis o biruinta
Am fost ratacitoare si cuminte
Pierduta-n casa si gasita tot de Tine
Si chiar de-as fii cazuta-n neant
Tu ai veni si-acolo dupa mine
Ma-ntreb, de ce Iubire?
De ce ma cauti cu ardoare?
Ce vezi la mine...? Nu-s decat fir de praf
Un vas de lut cu inima inselatoare
Si chiar de-as intreba o vesnicie
Tot nu gasesc raspuns la intrebari
Si totusi o-ntrebare mai ramane vie:
Cum voi raspunde dulcei Lui chemari?
Niciodata cuvintele nu se pierd... fie ca le pastram in suflet, fie ca le asternem pe o foaie, ele raman imagazinate undeva. Cuvantul are puterea sa raneasca, sa ucida, sa aline, sa dea viata... Ele sunt ca niste sageti care niciodata nu dau gres in a ajunge la tinta.Cuvantul... prin Cuvant a fost creata lumea noastra... Dumnezeu a zis si s-a facut... O cugetare inteleapta spune asa:" Manuieste cu grija cuvintele deoarece au mai multa putere decat bombele atomice." Pearl Strachan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu