Apele amare, aducatoare de blestem!

Am citit chiar in aceasta dimineata in Biblie, capitolul 5 al cartii Numeri. Nu este prima oara cand il citesc. Dar ori de cate ori dau peste versetele in care se vorbeste despre apa de gelozie, parca simt ca intru pe un taram fermecat. Seamana mai degraba cu un ritual vrajitoresc, la prima vedere. E o lectie importanta care se desprinde de aici. Si anume: chiar daca nu te stie nimeni si indiferent cat de mult incerci sa iti ascunzi neloialitatea fata de partener, odata si odata tot vei fi dat/a in vileag. Ar fii interesant sa mai existe si azi apele amare aducatoare de blestem. Si-ar mai face oare efectul? Oare ce puteri aveau acele ape amare? Preotul facea urmatorul amestec: lua apa sfanta intr-un vas de pamant si punea putin praf de pe podeaua din Cortul Intalnirii. Nu exista nicio licoare magica, nu praful acela care provenea din locul in care se manifesta prezenta lui Dumnezeu, avea putere in sine ci Dumnezeu era cel care descoperea pacatul. Iar aceasta era doar mijlocul prin care se descoperea. Apoi preotul trebuia sa rosteasca urmatorul blestem: " Domnul sa te faca sa ajungi de blestem si de urgie in mijlocul poporului tau, facand sa ti se usuce coapsa si sa ti se umfle pantecele, si apele acestea aducatoare de blestem sa intre in maruntaiele tale, ca sa ti se umfle pantecele si sa ti se usuce coapsa!"Numeri 5:21-22. Dureros blestem, nu-i asa? Femeia era sortita sa ramana stearpa pentru toata viata daca isi insela sotul... Iar daca nu era asa, daca motivul geloziei era neintemeiat, femeia avea sa aiba in continuare copii si nu era atinsa de blestem. Oare isi faceau efectul in fiecare ocazie? Cred ca da.... Azi nu mai exista ape amare aducatoare de blestem, nici pastorul sau preotul nu mai rosteste niciun blestem asupra ta, daca inseli. Metoda simpla la care recurge majoritatea, in caz de banuiala ca ar fi inselati de parteneri este divortul. Foarte putini il lasa pe Dumnezeu sa faca lumina in cazurile intunecate. Si adevarul este ca e destul de greu sa astepti o interventie din partea Lui. Altii aleg sa isi faca singuri dreptate, asa cum stiu ei mai bine,aplicandu-i partenerului diferite pedepse. Ca acum daca ea/el nu recunoaste ca inseala trebuie sa facem cumva sa recunoasca. Metoda aceasta, cu apa de gelozie era aplicata  doar in cazul femeilor. Ar fi fost interesant sa existe si o metoda pentru barbati. Ce putea face o femeie in cazul in care avea banuiala ca sotul o insela? Cred ca pacatul ar fi fost pana la urma descoperit, indiferent cine insela pe cine.
Se recurge atat de usor la separare in ziua de azi ca si cand casatoria, institutia binecuvantata de Dumnezeu inca de la inceput, si-a pierdut valoarea odata cu trecerea timpului. Cu siguranta ca nu si-a pierdut valoarea, noi suntem cei care pierdem din valorile morale. Daca meditezi un pic la pasajul biblic care vorbeste despre gelozie, cel din capitolul 5 din Numeri, intelegi un lucru extraordinar. Daca il lasi pe Dumnezeu sa iti arate adevarul, El va scoate la iveala tot ce ascunde cel de langa tine. Da, poate ca nu este extraordinar sa afli ca partenerul te inseala, poate ca nu e extraordinar sa descoperi ranile adanci despre care nici nu stiai ca le poarta cu sine de ceva vreme.. Insa decat sa ai accese de gelozie, sa il pandesti, sa ii cauti in telefon, ca sa descoperi indicii ca te inseala, mai bine ai astepta interventia apelor amare.. Sau pana la apele amare, incearca sa descoperi tu singur ce se ascunde in spatele comportamentului cu tenta de a insela. Poate ajungeti la o solutie. Iar apoi, cine stie... poate apele amare se vor schimba in ape dulci.

Alegerea imi apartine

Mi-a fost teama sa fiu transparenta cu stancile asa ca am ales ciripitul pasarelelor si uneori spre nenorocirea mea am impartasit secretele mele vulpilor. Am vorbit uneori sufletelor-pereti dar ecoul sentimentelor mele a cazut ametit la pamant lovindu-se frontal de  non- feedbak-ul lor. Am ales sa vorbesc si copacilor si parca ma ascultau profund dar tacut, o tacere care imi vindeca sufletul de nepasarea si indiferenta oamenilor pe care ii iubeam. Am ales sa risipesc margaritare porcilor dar a fost prea tarziu sa le mai smulg din gura lor. Si drept multumire s-au intors sa ma sfasie. Am ales sa torn putin balsam vindecator cu sincerul scop de a aduce vindecare unde inima sangera , fara sa astept ceva in schimb. Am ales sa ascult, sa ii ascult pe cei dornici sa imi impartaseasca bucuriile lor sau suferinta ascunsa a inimii. Am ales sa stau in preajma acelor suflete simple si modeste dar de o bogatie sufleteasca fara seaman. Am ales spre rusinea mea sa vorbesc la manie... dar am ales deasemenea sa leg acolo unde am facut rana. Am ales sa dau libertate sufletelor care au ocupat un loc special in inima mea. Am ales sa nu ii las in colivia inimii mele ci sa zboare, avand speranta ca poate intro zi se vor intoarce. Am ales sa iubesc natura cu chemarile ei de a lauda pe Creator. Si niciodata nu mi-a parut rau cand am raspuns chemarilor ei. Am ales sa uit tot ce mi-a umbrit bucuria. Am ales sa ii iert pe cei care si-au insusit dreptul de a alege in locul meu... Desi nu a fost usor. Am ales sa nu ma indoiesc de purtarea de grija a lui Dumnezeu chiar daca ceata indoielii se aseaza pe drumul meu. Am ales sa renunt la anumite dorinte nu ca un semn de resemnare ci am ales sa ma incred in El. Am ales sa ma opresc atunci cand am simtit ca e suficient.Am invatat in timp ca cel mai bun refugiu atunci cand dai de probleme, nu iti sunt prietenii ci Dumnezeu. Am ales si inca ma vad adesea pusa in fata acestei alegeri: sa pretuiesc fiecare suflet pentru ca Dumnezeu i-a creat pe copii Sai in mod unic. Si daca sunt valorosi in ochii Lui chiar cei mai dispretuiti dintre ei, sunt valorosi si pentru mine. Am ales sa nu imi pare rau de consecintele alegerilor mele ci sa am responsabilitatea de a le suporta. Am ales sa ascult sfatul celorlalti dar am invatat ca decizia imi apartine intotdeauna. Am ales sa ma rog pentru cei pe care ii iubesc fiind ferm convinsa ca niciodata aceste rugaciuni nu vor ramane fara raspuns. Aleg sa nu mai sufar daca lucrurile nu merg asa cum imi doresc eu.Aleg sa ma ridic oridecateori cad. Am ales ieri, aleg azi si voi alege maine. Nu intotdeauna alegerile mele au fost sau sunt corecte. Insa imi doresc ca El sa ma ajute sa fac alegerile cele mai bune. Si dorinta inimii mele esta ca  intr-o zi sa am ocazia sa ma intalnesc cu El si sa ii multumesc pentru libertatea pe care mi-a dat-o, libertatea de a alege. Vreau sa strang zilnic un manunchi de alegeri corecte si sa fac un buchet frumos a carui parfum sa se rasfranga asupra celor din jurul meu...

La adapost

In adierea vantului curat
Astept soptirea Ta cea sfanta
Si raze ale soarelui imbujorat
Imi povestesc de dragostea Ta scumpa!


Ma odihnesc la adapostul Tau
Ce-l asezasi in mijlocul naturii.
Trunchiul cel gros cu crengi inalte
Adaposteste sufletu-mi de grele vanturi...


E pe-nserat si soarele apare
Stralucitor razbate norii-ntunecati
E semn ca dulcele senin rasare
Si lasa loc unui albastru zefirat.



Natura toata e tacuta
Si sta cuminte ca o apa adanca
O liniste calduta ma saruta
Iar ciripitul vesel ma incanta!

Visare

 Ai  poposit din nou in visu-mi dulce
  Din nou te-ai odihnit in gandul meu
  Si ori de cate ori  dorul te-aduce
  Simt ca  te am aici pentru mereu....

  Visarea mea cu tine e placuta,
   E ca racoarea unei dimineti de vara...
   Privesc la tine fara sa ma tulburi
   Caci porti in suflet blandul ce ma cheama!

   Mi te visez in mii si mii de feluri
   De fiecare data  fara sa gresesc
   Si poposesc la umbrele-nserarii
   Cu suflet impacat ca te iubesc!

             
  Nu stii ce liniste aduci cu tine,
  Nu stii ce doruri mari astamperi...
  Caci daca-ai stii, ai poposi si maine
  Si ai zdrobi uratul ce ma frange...

   Te-astept sa-mi vii si altadata
   Cat mai curand sa vii ,te-astept
   Caci visul este universul intalnirii noastre
   Cand ceasul bate-a dragoste in piept!