La adapost

In adierea vantului curat
Astept soptirea Ta cea sfanta
Si raze ale soarelui imbujorat
Imi povestesc de dragostea Ta scumpa!


Ma odihnesc la adapostul Tau
Ce-l asezasi in mijlocul naturii.
Trunchiul cel gros cu crengi inalte
Adaposteste sufletu-mi de grele vanturi...


E pe-nserat si soarele apare
Stralucitor razbate norii-ntunecati
E semn ca dulcele senin rasare
Si lasa loc unui albastru zefirat.



Natura toata e tacuta
Si sta cuminte ca o apa adanca
O liniste calduta ma saruta
Iar ciripitul vesel ma incanta!