A rasarit un soare trist ...
E zi de plans, de bocet si suspine
Plang fiicele Ierusalimului si nu se plang pe ele, ci pe Hrist ...
Ostasii impletesc cununa grea
Si fara mila spinii I se-nfig in tample,
Si picuri mari de sange se preling pe barba Sa ...
Norodul striga ca turbat
Si demonii venisera sa strige
Macar acum, macar acum sa biruie pe Mielul nepatat!
Se da porunca sa il bata...
Pilat invins si las isi spala mainile:
- Nu-s vinovat! Sangele Lui sa cada asupra voastra!
Si cerul se intuneca pe data
Urla natura, jeleau chiparosii, recunoscand pe Hrist
Numai ea nu-L stia ... nerecunascatoarea ceata!
Pe dealul Capatanii e tacere
Doar plansul Mariei se-aude ...
Iar Hrist priveste catre ea, uitand de propria durere...
Un nor intunecat si dens,
Acoperi indata crucea
Si se lasa durere si intuneric peste Univers ...
Si ingerii uitara sa mai cante ...
Iar Tatal cobori aicea jos la cruce
Dar intre El si Fiul, pacatul nu putea sa faca punte!
Un strigat sparse tacerea:
- Eli, Eli, lama sabactani ...
Tatal privea ... dar nu-i putea curma durerea
Un ultim strigat se-auzi
Un strigat pentru mine, pentru tine ...
Striga biruitor ca: " S-a sfarsit! " si-apoi muri ...
Niciodata cuvintele nu se pierd... fie ca le pastram in suflet, fie ca le asternem pe o foaie, ele raman imagazinate undeva. Cuvantul are puterea sa raneasca, sa ucida, sa aline, sa dea viata... Ele sunt ca niste sageti care niciodata nu dau gres in a ajunge la tinta.Cuvantul... prin Cuvant a fost creata lumea noastra... Dumnezeu a zis si s-a facut... O cugetare inteleapta spune asa:" Manuieste cu grija cuvintele deoarece au mai multa putere decat bombele atomice." Pearl Strachan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu