Indemnul crucii

M-am pogorat din
visul meu pribeag,
spre cruce.
Am inteles ca-i locul potrivit
sa inteleg, sa descifrez
misterul Omului murind...



Iar hainele mi-erau
patate,zdrentaroase
si mirosind urat...
Dar am ramas acolo
spre a privi Chipul iubit
Al Celui ce m-a mantuit.


Acolo jos am inteles
c-am fost pe rand
Si Ana si Caiafa...
Din acuzat, am devenit acuzatorul.
Si-am pironit cu sange rece
Pe El, Mantuitorul...


M-am dezbracat de haine
si am ramas
cu totul gol...
Dar El mi-a-ntins
Vesmantul Sau curat
chiar dupa ce a-nvins.


Am plans confuz si neinteles
caci am primit
ceva nemeritat...
Cu mult mai mult
decat as fi sperat!