Iarna si vara

Doua anotimpuri imi sunt foarte dragi: iarna si vara.Iarna aceasta a fost speciala pentru mine. Si asta pentru ca am fost in tara si nu in alta parte. Au trecut doua ierni fara sa ma bucur de zapada.Dar iarna aceasta am avut parte de ea, nu s-a lasat foarte mult asteptata.
 Cred ca in urma cu doua saptamani s-a intamplat sa ninga cu fulgi foarte mari, asa ca in basme. Am iesit afara si am privit in sus. Sunt fascinata de dansul fulgilor de zapada. Da, ei chiar danseaza. Inainte sa se aseze pe pamant, raman acolo sus si se lasa purtati de adierea vantului ca intr-un dans magic..
E absolut fantastic sa privesti cum cerul cerne zapada. Cu putina imaginatie poti vedea pete galbui de parca iti vine sa crezi  ca acolo e ciurelul pentru  fulgii de nea, parca de acolo vin gramada. E ca si cand cerul si-ar deschide camara si ar turna peste noi splendoarea aceasta de zapada. Ma bucur ca regasesc in mine copilul de altadata care statea cu ochii atintiti in sus si cu limbuta scoasa ca sa prinda fulgii venind in zbor. E frumoasa iarna, are farmecul ei. Numai ca adultii nu prea mai stiu sa se bucure de ea. Se gandesc doar la faptul ca zapada se va topi si se va transforma intr-o baltoaca murdara. Dar pana acolo, de ce sa nu te bucuri de alb?  Acesta este paradoxul cu care se confrunta omul modern: fie traieste in trecut, fie traieste in viitor, si uita  sa traiasca prezentul si sa se bucure de el.



Desi nu a venit inca si mai are ceva vreme pana va veni, parca tanjesc si dupa zilele de vara. Mi-e dor de zilele acelea toride care se incheiau cu o ploaie torentiala. Chiar in seara aceasta, nu stiu de ce, mi-a venit dorinta de a ma plimba prin ploaie, dar o ploaie calduta asa ca cea de vara. Sa merg desculta prin ploaie si sa ma ud pana la piele. Sa ascult tunetele si sa las ca lumina fulgerelor sa imi brazdeze chipul.
Din nou gandul imi zboara la copilarie. Imi amintesc de o zi fierbinte de vara care s-a lasat pe la amiaza cu o ploaie torentiala. Imi amintesc ca pe atunci aveam cal si tatal meu a plecat ca sa il ia de la pasune. Mi-a spus sa intru in casa si sa trag totul din priza. Nu stiu cum s-a intamplat dar in ziua aceea eram doar eu si cu el acasa. Nu mi-a fost frica. Am intrat in casa si am privit pe fereastra. Incepuse sa bata un vant puternic care a luat praful pe deasupra si in timp ce il priveam pe tatal meu cum se indeparta, puteam sa observ cum vantul se intetea din ce in ce mai tare, in timp ce tatal meu fusese invaluit de colbul alburiu. Stiam ca se va intoarce si m-am rugat sa nu pateasca nimic. Am fost asa de fericita cand s-a intors.
 Ma asezam apoi in fata ferestrei ca  sa vad si sa ascult picaturile de ploaie care bateau in geam. Cand ploaia inceta, ieseam afara si imi placea sa stau in preajma tatalui meu care analiza sa vada daca ploaia udase bine pamantul. La sfarsit concluziona ca a fost o ploaie bunicica. Respiram impreuna aerul acela proaspat si placut de dupa ploaie. Mirosul pamantului incins  si udat de ploaie parca iti dadea o si mai mare pofta de viata si buna dispozitie.
Da... tot ceea ce face Dumnezeu este bun. Si anotimpurile sunt facute tot spre bucuria noastra. Asa ca, sa ne bucuram de viata!