Inainte de praznicul Pastelor, Isus, ca Cel care stia ca I-a sosit ceasul sa plece din lumea aceasta la Tatal, si fiindca iubea pe ai Sai, care erau in lume, i-a iubit pana la capat (...) S-a sculat de la masa, S-a dezbracat de hainele Lui, a luat un stergar si s-a incins cu el. Apoi a turnat apa intr-un lighean, si a inceput sa spele picioarele ucenicilor si sa le stearga cu stergarul cu care era incins.(Ioan 13:1,4,5)
In camera de sus, lumanarile din candelabru se topeau putin cate putin... Ceara se scurgea si cadea in picaturi mari pe podea, vrand parca sa sigileze pentru eternitate acele momente...
Tacerea ii umplea de neliniste pe cei prezenti. Parca Petru ar fi zis ceva ca sa inlature tensiunea pe care o simteau cu totii. Insa, chiar si Petru a considerat ca era mai potrivit sa taca..
In aer plutea mirosul de ceara topita amestecat cu cel de azima, proaspat pregatita pentru acea ocazie speciala.
In mintea tuturor staruia gandul ca era ultimul praznic ce avea sa-l petreaca alaturi de Invatatorul...cu totii aveau presimtiri sumbre...
E adevarat ca mai sarbatorisera Pastele alaturi de Iisus, dar niciuna din ocazii nu fusese asa de trista ca aceasta. Toti erau asezati la masa si priveau cu incordare la fata Domnului lor. Se putea citi pace pe chipul Lui, dar in privire i se citea durere, o durere de nedescris.. Iar ucenicii au incetat sa mai priveasca, pentru ca mintea lor nu putea pricepe ce se petrecea cu Cel in care isi pusesera toata nadejdea lor.
Cand intrara in camera de sus, atat de nauciti erau ca uitasera de obiceiul de a-si spala picioarele. Dar Iisus nu uitase...
El se ridica de la masa iar ucenicii instantaneu, ii urmara exemplul, nestiind ce avea sa urmeze...
Isus isi puse stergarul in jurul mijlocului si se apleca sa spele picioarele primului ucenic.Era Iuda. Il privi tinta in ochi dar Iuda intoarse privirea in alta parte, vrand sa se ascunda de acei ochi cercetatori. Iar Isus continua sa-l spele... in timp ce lacrimile Sale se amestecau cu apa care se scurgea pe picioarele lui Iuda.
Iuda insa nu intelegea ce i se face.. Pentru el acest gest al Invatatorului nu era nimic altceva decat o dovada de slabiciune. El inca nutrea gandul ca Iisus trebuia sa intemeieze o imparatie pe acest pamant, doar ca... avea nevoie de cineva care sa-L impinga de la spate. Iar in aceasta privinta, el se considera a fi persoana cea mai potrivita..
Isus trecu mai departe... la Toma, apoi la Natanael , iar la sfarsit de tot, veni si randul lui Petru. Totul se desfasurase in tacere pana atunci, dar cand veni randul lui Petru tacerea se sparse. Tacuse el pana atunci, dar acum nu mai putea sa taca:
- Nu Doamne! Niciodata nu te voi lasa sa imi speli picioarele... Ne-ai aratat in nenumarate ocazii ca ne iubesti. Dar asta nu... Este peste puterea mea de intelegere. Tu Fiu de Dumnezeu sa te cobori atat de jos, pentru mine? Nu pot sa te las, trebuie sa imi aduci argumente solide ca sa te las sa faci asta.
Isus il privi cu iubire pe Petru si ii aduse argumentul solid pe care le cerea.Ii spuse ca daca nu avea sa accepte ca El sa-i spele picioarele, nu va avea parte cu El.Petru nu putea sa suporte acest gand si dintr-o data, reactia lui se schimba. Acum ar fi vrut sa intre cu totul in lighean decat sa fie lipsit de prezenta iubitului sau Invatator.
Niciunul din ei nu intelegea care era semnificatia acelui "ritual".... iar El si-a luat timp sa le explice. Sa le dea o ultima lectie, o lectie care avea menirea pe de o parte,sa amortizeze durerea pe care aveau sa o simta cu totii cand aveau sa priveasca la suferintele Lui... Daca ar fi inteles profunzimea acestei lectii credinta lor ar fi fost intarita si ar fi inteles mai bine valoarea sacrificiului adus la Golgota. Iar pe de alta parte, prin aceasta lectie, El le aduse in fata o perspectiva cu totul diferita de perspectiva pe care o aveau ei cu privire la maretia umana. El le spuse ca adevarata maretie consta in a sluji, a sluji celui care te tradeaza, celui care te vinde in schimbul unor lucruri fara valoare, a te apleca jos de tot... a face munca ce se potriveste unui slujitor.
Aceasta a fost ultima lectie ce le-a predat-o inainte de plecare.. Misiunea Lui pe acest pamant aproape ca se incheiase. Dar inainte de aceasta, pe ultima suta de metrii, El a gasit cu cale sa le predea o lectie care sa ramana vie in inimile lor pentru totdeauna...
***
Din lectia aceasta si noi putem extrage invataturi deosebit de pretiose. Putem invata ca nu conteaza ce pozitie ocupi in lumea aceasta, nu in asta consta valoarea ta; ci conteza cat de mult esti dispus sa slujesti, pana la ce nivel esti gata sa te umilesti. Un nivel mai jos decat nivelul la care s-a aplecat Mantuitorul nostru, nu exista... Tie cat iti permite " inaltimea" sa te apleci? Poate va trebui sa-i sluijesti celui care din perspectiva ta nu merita slujit... Nici ucenicii nu meritau.... si totusi El i-a slujit si " i-a iubit pana la capat". Ce gand minunat! Ma intreb : oare nu o fi obosit "omenescul" din El ca sa le dea atatea lectii, atatea invataturi? Ii iubise timp de trei ani si jumatate... i-a iubit in ultimele luni cat mai erau impreuna, dar in ultima saptamana poate ca obosise de atat iubit...
Dar nu... se pare ca nu obosise.Iar la sfarsit de tot, le-a dat o lectie ce avea sa-i ajute sa fie oameni de valoare in aceasta lume..
Tu ce fel de om esti? Crezi ca esti "cineva" sau ai vrea sa fii? Atunci... fii slujitorul tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu