Era 17:20... In 10 minute trebuia sa ajung la destinatie: centrul medical. Am coborat scarile cu viteza si am iesit in strada Ventura de la Vega, o strada ingusta ce pastreaza eleganta arhitecturala, ce o poti regasi in pozele vechi care infatiseaza Madridul de altadata.
Straduta forfotea de turistii si petrecaretii care se bucurau de o fiesta de 3 zile... o perioada de timp pe care o regasim doar in basme, acolo unde ni se relateaza ca personajele chefuiesc 3 zile si 3 nopti.In aceasta parte a lumii aceasta expresie: " au chefuit, 3 zile si 3 nopti", este convertita in realitate. Probabil ca nimeni nu ii intrece pe spanioli la acest capitol. Si daca o sarbatoare nu exista, inventeaza ei una.
Priveam la trecatori si puteam observa starea de bine pe care o traiau, mergand fericiti alaturi de prieteni, razand si uitand de tot ce le-ar fi putut umbri bucuria.
Am mers inainte, lasand in urma mea fericitii turisti si... iata-ma ajunsa la destinatie.
***
Am pasit inauntru... Undeva la intrare, pe un panou, erau afisate numele medicilor, programul lor si camera unde ii puteai gasi. Am cautat si eu cabinetul si numele medicului la care eram inscrisa iar apoi m-am asezat pe banca , in sala de asteptare, alaturandu-ma zecilor de persoane care faceau acelasi lucru.
In timp ce asteptam, puteam observa copii care se jucau frumos pe langa mamicile lor.
O frumusete de fetita, nu mai mare de-o schioapa, cu parul ondulat si ochii verzi, se plimba de la un capat al holului la celalalt, asemenea unui manechin ce defileaza fara inhibitii, pe podium.
O alta la fel de frumusica, dar mai timida, se juca alturi de prietena ei si imi zambea pe furis cand mai prindea putin curaj.
In timp ce priveam la fetisoarele nevinovate si fericite ale copiilor, ceva ce era afisat pe peretele din fata mea, mi-a atras atentia. Erau 3 cartonase ce reprezentau 3 reguli pe care trebuia sa le respecti in momentul in care intrai in acea institutie. Acele 3 reguli au oferit mintii mele un subiect de meditatie. Subiect ce m-a determinat sa scriu prezentul articol.
Aceste reguli se gasesc mai in toate centrele medicale si nu numai: sa stingi telefonul, sa pastrezi liniste si sa nu fumezi. Am privit in jur la oamenii care asteptau ca si mine: multi vorbeau intre ei, destul de tare; asa ca liniste nu era deloc- regula aceasta nu era tinuta; altii vorbeau la telefon, nici vorba sa le inchida... dar, spre bucuria mea, nimeni nu fuma.. Am rasuflat usurata si mi-am spus:" Da... mi se pare normal sa respecte macar una din ele. Iar asta prin care se interzice fumatul, e cea mai importanta din toate! "
Apoi, imediat m-am gandit la legea lui Dumnezeu. Ce bine se mai potrivea gandul meu din urma cu modul in care ne raportam la legea lui Dumnezeu.
Uitam ca cele 10 porunci reprezinta un intreg. Numai luate impreuna, ele pot reflecta caracterul lui Dumnezeu. Nu putem sa selectam doar ce ne place. Dumnezeu n-a zis:
Va inteleg! Sunteti si voi oameni... Acum ce sa va zic: paziti cat puteti. Sa fie 4 sau maxim 5... si ce nu se poate, nu se poate... asta e!
Nu! Lucrurile nu stau deloc asa. Ori pazim tot, ori nu pazim nimic.. Si de preferat ar fi totul. Pentru binele nostru...
Daca luam prima porunca, multi se vor bate puternic cu pumnul in piept asemenea "indreptatitului" fariseu si vor spune ca pe asta o pazesc cu strasnicie, ca ei recunosc existenta singurului si adevaratului Dumnezeu.
A doua ne spune sa nu ne facem idoli. Si la fel se vor gasi altii sa spuna: nu sarutam icoane, nu purtam talismane, nu credem in ce spune horoscopul, etc. Dar... suntem vinovati de un singur lucru, aproape "nesemnificativ ": acordam mai mult timp altor lucruri sau persoane si cat mai putin lui Dumnezeu.
Si daca vreti, poate spre linistea constiintei noastre, citim ceva din Biblie inainte de culcare si apoi... adormim la rugaciune!
Trecem mai departe la porunca a treia care ne spune sa nu batjocorim numele Domnului. Si poate nu-L batjocorim prin vorbe ci prin comportamentul nostru, reprezentand gresit caracterul Lui, inaintea celorlalti.
Acum vine partea mai sensibila, porunca a patra...
Pazim Sabatul asa formal, cum ne-am obisnuit: mergand la biserica, cantand cu aceleasi fete sinistre si inexpresive (de parca nu ne-am inchina unui Dumnezeu viu). Si uitam acea parte a Scripturii, care ne spune: "Daca iti vei opri piciorul de a pangari Sabatul si de la a-ti satisface propriile placeri in ziua Mea sfanta (...) daca o vei cinsti prin a nu merge pe calea ta, prin a nu face ce-ti place si prin a nu vorbi lucruri fara folos, atunci te vei desfata in Domnul..." (Is. 58:13-14 p.p).
Si care ar fi acele placeri pe care ni le permitem? Le stim fiecare.. Pentru unii, placerile acestea inseamna : sa intri pe mess vineri seara...chiar si sambata , apoi pe facebook, si cine mai stie pe unde mai ajungi sa intri...
Cineva ar putea sa ma creada in urma si "prea de tot" cu aceste idei... E liber/a...poate s-o faca. Dar...sa nu uite ca Dumnezeu nu se schimba chiar daca tehnologia a avansat. EL ramane Acelasi... si nu-si va schimba Legea "ca sa-i cada bine" acestei societati secularizate. Mai bine stai si gandeste-te... Daca pe saptamana tot petreci timp pe net, e oare prea mult ca in Sabat, sa dai odihna mainilor si mintii tale? Iti cere prea mult? Doar o zi... o zi ce trebuie sa o dedici doar LUI.. tu, bietule pumn de tarana...!
Si... iata-ne ajunsi la porunca a cincea.
Avem parinti. Ne mai gandim la ei ? Altii tare mult ar vrea sa-i aiba, sa le poata oferi o mana de ajutor, sa le arate respectul care li se cuvine... dar... din pacate nu mai sunt in viata.
Iar daca tu ii ai, dar nu locuiesti cu ei, arata-le cinste printr-un "sarut mana, mama si tata" , spus macar prin telefon...
Acum trecem peste astea mai grele:
de ucis- nu ucidem;
de curvit- Doamne fereste!
de furat- nici atat!
de mintit: doar cateodata...
de poftit: doar la zile mari...
Calcarea acestei legi aduce cu sine mari pagube... Nu e ca in cazul regulilor din centrul medical. Si cred ca ar fi fost ridicol sa vina cineva si sa strige sa se faca liniste si sa se stinga telefoanele... Toti isi vedeau de treaba ca doar nu venea nimeni sa-i sanctioneze.
Dar in cazul legii lui Dumnezeu, lucrurile stau cu totul altfel... si asta pentru ca exista o amenda usturatoare, ce din fericire, a fost platita candva... cand noi nici nu eram pe aceasta lume. Amenda avea un pret mult prea mare: moarte fiecaruia, dar plata a fost achitata cu sangele Fiului lui Dumnezeu. Eu zic ca nu poti trece indiferent pe langa acest pret... Intelegi acum de ce e asa importanta aceasta lege? Iar ascultarea trebuie sa fie oferita ca o recunoastere a acestui dar... Legea este daca vrei, setul de valori al lui Dumjnezeu. El niciodata nu isi va schimba acest set de valori...
***
Usa de la camera 15 se deschide... O doamna cu un zambet larg ma pofteste in cabinetul ei.. Aici era liniste... pentru ca regulile erau respectate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu